Dependenţa de neajutorare

Trăim o perioadă foarte plină, condensată, din punct de vedere energetic. Lucrurile par să se accelereze, suntem împinşi spre a face schimbări majore în viaţa noastră, evenimentele se aranjează de la sine, în moduri surprinzătoare uneori, dar e clar că suntem ghidati spre alte niveluri de conştiinţă.

În acest context avem nevoie să ne accesăm puterea interioară, să credem în noi, în ghizii noştri, în Univers, ca să putem naviga uşor prin acestă perioadă. Ce se întâmplă este că mulţi oameni rămân agăţaţi în vechi tipare mentale, emoţionale sau comportamentale, şi astfel valurile acestea tumultoase de energie nouă îi izbesc rău de tot de pământ.

Mulţi se plâng că nimic din ce fac nu pare să funcţioneze, că realitatea înconjurătoare nu se schimbă indiferent de cum au abordat problema, că şi-au pierdut puterea şi răbdarea, pentru a concluziona că totul e o amăgire, şi  de aici… depresia sau starea permanentă de neputinţă şi victimizare

Ce declari Universului cu o astfel de atitudine este că renunţi la a învăţa cum să îţi creezi realitatea. Accepţi că nu eşti în stare să te ridici vibraţional, şi te arăţi şi puţin iritat pentru că ghizii şi îngerii nu par sa îţi sară în ajutor şi să rezolve problema, iar cei din jur nu lasă tot doar ca să te ajute pe tine să te simţi bine.

1.Munca cu sine e parte din misiunea personală

Primul pas în a gestiona o astfel de stare este să înţelegem că nimic din ce ne este dat să trăim nu este o ”întămplare nefericită”. Perioadele dificile ne ajută să creştem. Totul are un rost, un scop, serveşte unui ţel mai înalt, pe care , este posibil, să nu-l vedem noi acum.

Generaţia care a venit să lucreze cu aceste energii grosiere, de frecvenţă joasă, este o generaţie de maeştri (nişte învăţăcei nu ar fi făcut faţă acestor timpuri grele!!) Aaşadar ştiam în ce ne băgăm când ne-am oferit voluntari să coborâm în acestă densitate şi să contribuim la transformarea negativităţii planetare. Daca acum intrăm în victimizare, neputiinţă şi depresie, nu facem decât să ne dezicem de misiunea cu care am venit.

Credeţi-mă, dacă noi, Lucrătorii în lumină, nu putem să transformăm vibraţiile acestea joase din noi înşine şi din societate, nimeni nu poate!

Aşadar, ar fi de ajutor să ne gândim că atunci când muncim să transformăm în noi aceste gânduri, emoţii, comportamente, de fapt facem o “muncă în folosul comunităţii”. Toată lumea beneficiază dacă noi reuşim să ne ridicam pe o scală vibraţională mai înaltă, să “epurăm” egregorul colectiv, să îl infuzăm cu mai multă iubire şi lumină.

Suntem permanent conectaţi la energia colectivă, din acest motiv uneori suntem luaţi înainte de valul de emoţii ale unei colectivităţi. Nu curăţăm doar ce este al nostru, uneori avem misiunea de a curăţa şi aspecte negative care nu ne aparţin. Orice emoţie care se ridică la suprafaţă ne obligă să facem o incursiune înlăuntrul nostru, să săpăm adânc până ajungem la adevărul nostru fundamental, la esenţa noastră. Acest proces face parte din trezirea noastră ca specie.

Din acest motiv poate să pară uneori că nu se mai termină etapa acesta de curăţare, de încercări. Pare să nu mai vină acel moment în care să spui: “Gata, am terminat, în sfârşit sunt bine!”

2.Neajutorarea este un comportament învăţat, transformat în obicei, prin repetiţie

În 1965 Martin Seligmans a făcut un studiu despre condiţionarea clasică, modul în care oamenii şi animalele asociază un lucru cu altul.

Initial studiul a fost făcut pe căţei. Unora dintre ei li s-a administrat câte un uşor şoc electric şi nu li s-a dat nicio posibilitate de a scăpa de acest “tratament” (da, ştiu, drepturile animalelor au fost de multe ori  încălcate…îmi doresc mult să schimbăm acest lucru în viitor). Altor căţei li s-a administrat şocul electric dar li s-a oferit posibilitatea să fugă, să sară peste un gărduţ şi să evite astfel electrocutarea. Majoritatea au făcut-o.

In etapa următoare au fost luaţi toţi căţeii şi au fost plasaţi într-o zonă din care puteau imediat evada, ca să nu primescă şocul electric. Surpriza a fost că acei căţei cărora initial nu li s-a dat nicio şansă de a scăpa de tratamentul neplăcut, nici măcar nu au încercat să fugă, deşi le era foarte facil să o facă. Credeau în continuare că nu au ce face, că sunt “condamnaţi” să sufere acele şocuri. Toţi căinii cărora li se dăduse în prima fază libertatea de a fugi, au făcut-o imediat ce au văzut că se apropia pedeapsa.

Acesta este un exemplu de neajutorare învăţată. Deşi puteau acţiona în beneficiul lor, câinii invăţaţi să sufere şocul, au acceptat situaţia şi nu au făcut nimic.

Ca o paranteză, poate ştiţi de modul în care sunt dresaţi elefanţii în India: când sunt mici, elefănţeii  sunt legaţi de un stâlp gros astfel încât, neavând putere suficientă să îl dărâme, se simt neputincioşi şi, în timp, renunţă la a mai încerca. Când sunt mari, aceşti elefanţi pot fi legaţi  şi de un mic scăunel sau un băţ înfipt în pământ, pentru că ei nu vor mai încerca să scape, sunt condiţionaţi în neputinţă.

Studiul a fost extins şi la subiecţi umani. Unii muncitori au fost obligaţi să lucreze în timp ce în fundal se auzea un zgomot foarte deranjant, dar nu aveau ce face, nu puteau opri în niciun caz acel zgomot. Alt grup de muncitori a fost pus să lucreze cu acelaşi zgomot de fond, dar i s-a spus că există un întrerupător de unde se poate decupla. Mulţi dintre muncitorii din al doilea grup nu şi-au exercitat dreptul de a închide transmisia şi cu toate acestea, rezultatele lor au fost mai bune decât cele ale muncitorilor care ştiau că nu au încotro şi trebuie să suporte zgomotul. De ce? Pentru ca ştiau că au oricând libertatea şi capacitatea de a închide transmisia, şi atunci nu i-a mai deranjat atât de tare.

Pentru subiectul despre care discutăm noi acum, concluzia este următoarea:  Dacă ani la rândul am acceptat că nu putem schimba nimic în realitatea noastră, ca suntem neajutoraţi, fără putere, ca nu avem în noi resursele necesare pentru schimbare, atunci, din obişnuinţă mentală, emoţională şi comportamentală, vom continua să nu facem nimic, doar să ne plângem, să ne victimizăm, să ne căinăm. Unii dintre cei cu care am lucrat sau cu care am discutat pe mail, nu au deloc încredere că pot schimba ceva în vaţa lor, şi atunci nici nu încercă să facă mare lucru, le este mult mai uşor să rămână în “familiaritatea” sentimentului de neputinţă.

Ar mai fi un aspect de menţionat aici: unii aducem cu noi aceasta “familiaritate” de ceva mai mult timp în urmă. Găsesc adesea în Cronica Akasha jurăminte de suferinţă, de sacrificiu, programe de slăbiciune, victimizare, persecuţie, etc, din alte vieţi, astfel că aceste atitudini de dezîmputernicire şi neajutorare sunt parte din memoria noastră celulară şi de aceea mai greu de conştientizat şi dizolvat fără ajutor.

E nevoie să înţelegem că noi trăim acum în alte timpuri şi altă energie faţă de cea în care au trăit părinţii şi bunicii noştri. Tot sistemul nostru solar se deplasează printr-un spaţiu galactic prin care noi nu am mai trecut niciodată înainte. Suntem cei care experimentăm saltul galactic “în direct”. Ai mai multe explicaţii în articolul de aici.

Apoi, carantina asupra Pământului a fost ridicată din 2012, astfel că avem mult ajutor de la ghizi, învăţători şi îngeri, precum şi de la familia nostră galactică, cu toţii îşi doresc să ajute omenirea să iasă din suferinţă, dezîmputernicire şi neştiinţă. E nevoie doar să ne facem partea noastră de muncă şi vom fi categoric ajutaţi. Noi nu mai suntem singuri!

3.Schimbă-ţi perspectiva

Ca să ieşim din deznădejde şi neajutorare avem nevoie să identificam ce gânduri stau la baza acestor emoţii. Nu poţi să te simţi neajutorat dacă nu ai întreţinut o perioadă de timp anumite gânduri care te-au determinat să te simţi astfel. Gândurile determină emoţiile.

Emoţiile în sine nu sunt permanente, ele se schimbă, dar dacă noi ne menţinem focusul o perioadă lungă de timp pe anumite eşecuri, nerealizări, nereuşite, nu facem decât să ne scufundăm şi mai adânc în disperare. Nu e nevoie să ne tot amintim de experienţele nefericite din trecut, nu trebuie să tot încercăm să înţelegem de ce s-a întâmplat un anume lucru, ori să ne reproşăm că am greşit.

Poţi avea un dialog cu tine însuţi: care e lecţia de învăţat de aici? Ce mi se scoate în prim plan? Care e emoţia pe care nu reuşesc să o transform? Ce cred eu oare că e adevărat dacă am aceste emoţii? … dar stai în prezent, gândeşte-te mai mult la rezolvare decât la cauză. Astfel vei ieşi din victimizare şi îţi vei asuma rolul de creator al vieţii tale.

Modul în care răspunzi la un anumit stimul (întâmplare, circumstanţă, persoană) îţi indică nivelul de conştiinţă şi respectiv de vibraţie la care te afli.

Când avem o dependenţă de neajutorare, căutăm mereu suport, sprijin, în afara noastră. Schimbăm terapie după terapie, terapeut după terapeut, şi totuşi insistăm că nimic nu funcţionează. Am pune bucuroşi toată încărcătura asta emoţională în braţele cuiva priceput, să ne scape de ea! Doar că nu funcţionează niciodată astfel! Încărcătura există tocmai pentru a lucra noi, personal, cu ea, căci doar aşa vom evolua emotional şi spiritual.

Cu cât rănile noastre sunt mai mari, cu atât primim mai multă Lumină prin ele, spunea Rumi

Dacă alegi să îţi schimbi perspectiva asupra vieţii, dacă faci o alegere hotărâtă să schimbi modul în care vezi realitatea din jurul tău şi cum te vezi pe tine în acestă realitate, întregul Univers te va ajuta, te va ghida, te va sprijini. Dar decizia e numai a ta. Şi e o decizie dificilă, e drept, pentru că suntem condiţionaţi să alegem negativitatea. E mai uşor să stai întins pe podea şi să plângi, decât să te ridici şi să îţi asumi munca de transformare şi responsabilitatea ce vine odată cu ea.

Sigmund Freud spunea că oamenii opun rezistenţă fericirii. Pentru a ne elibera de emoţiile negative  e nevoie să fim conştienţi la ce anume opunem rezistenţă şi să ne schimbăm abordarea.

4.Mulţumeşte

Când mulţumeşti pentru ce experimentezi, chiar dacă experienţa ta nu este una dintre cele mai fericite, ai intrerupt iluzia, te-ai ridicat din genunchi şi ai afirmat că înţelegi jocul şi că eşti dispus să-l joci.

Indiferent de cât de gravă este situaţia ta, poţi găsi motive pentru a mulţumi. Vibraţia recunoştinţei te susţine ca să poţi face schimbările necesare. O inimă îndurerată dar care poate să exprime încă recunoştinţă, nu se scufundă în neajutorare şi deznădejde.

Tot ceea ce experimentăm în prezent este rezultatul a ceea ce am construit în trecut – ce am gândit, ce am vorbit, ce am simţit şi ce am făcut. Noi nu creăm instantaneu, există un timp tampon între momentul creaţiei şi momentul manifestării în plan fizic. Şi e minunat că este aşa, altfel am manifesta o grămadă de negativitate.

Dacă tot ce faci este să te plângi de ce ai în prezent în realitatea ta şi să te simţi neajutorat şi fără de speranţă, nu vei reuşi decât să întăreşti vibraţia de insatisfacţie, limitare şi lipsă care caracterizează viaţa ta acum. Dacă nu îţi place ce trăieşti, începe să schimbi de astăzi gânduri, emoţii, comportamente, pentru că astăzi construieşti realitatea ce se va manifesta peste ceva timp în planul fizic.

Acesta este cel mai greu pas de făcut: să ignori neajunsurile prezentului, timp în care să te focalizezi total pe viziunea măreaţă a viitorului pe care vrei să îl aduci în manifestare peste un timp.

5.Îmbrăţişează-ţi esenţa divină

Dacă rămâi la nivelul uman, fizic, material, nu poţi să îţi schimbi realitatea. Materia nu poate transforma materie. Doar conştiinţa, energia, poate transforma materia, realitatea manifestă.

Conectează-te cu divinitatea din tine, cu acea parte de dimensiunea a cincea, sufletul. Aşa vei începe să simţi că există un plan mai înalt pentru tine, că perioada prin care treci şi emoţiile negative pe care le experimentezi sunt necesare pentru elevarea sufletului tău. Şi asta e tot ce contează în Univers.

Începe cu iertarea de sine şi a celorlalţi, eliberează durerea care te-a ţinut prizonier, scutură-te de ruşine, nevrednicie şi vinovăţie, de judecăţi şi interpretări, învaţă să te iubeşti pe tine, dezvoltă-ţi compasiunea…

Cu cât te ocupi mai mult de aceste aspecte, cu atât vei vedea că nu te vei mai simţi neajutorat deşi nu ai lucrat direct pe neajutorare. Ţi-ai luat atenţia de pe ceea ce nu te mulţumea şi te-ai concentrat pe ce îţi aduce bucurie.

Noi suntem propriile noastre obstacole. Înălţându-te  în vibraţie, vei avea acces din ce în ce mai mult la idei, oportunităţi, vei avea o perspectivă mai amplă asupra sensului vieţii tale, şi vei afla cine eşti cu adevărat.https://www.quantumcoaching.ro